În mod clar, încrederea pacientului în medicul său constituie primul şi cel mai important element al unei bune comunicări. În Carta Europeană a drepturilor pacienţilor se stipulează că pacientul are încredere în personalul medico-sanitar, prin urmare medicul şi personalul sanitar trebuie să fie atenţi la comportamentul

acestuia, ceea ce le permite să-şi adapteze discursul, tratamentul şi explicaţiile. „Comunicarea interactivă are loc simultan prin ascultare, schimb de cuvinte şi îngrijiri. (...)

   Şi medicii şi pacienţii sunt de acord că o bună relaţie medic–pacient trebuie întotdeauna să aibă la bază o bună comunicare. Comunicarea medic–pacient este esenţială pentru a obţine un beneficiu maxim din vizita la doctor şi o parte extrem de importantă pentru a obţine cel mai bun tratament. În ultimii ani, s-au produs mai multe schimbări, cum sunt limitarea timpului medicului pentru fiecare consultaţie, numărul mare de pacienţi sau posibilitatea pacienţilor de a găsi singuri informaţii pe care doresc să le discute cu medicul. Toate aceste aspecte fac comunicarea medic–pacient să fie mai importantă ca niciodată. (...)

  Actul terapeutic are două verigi la fel de importante: medicul şi pacientul. Neparticiparea sau neimplicarea oricăruia dintre ei are acelaşi rezultat: eşecul actului medical. Succesul unui act medical ţine într-o mare măsură şi de modul în care pacientul înţelege să se implice în procesul său de vindecare. Din această perspectivă,o bună comunicare medic–pacient este vitală. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.